Vin-o!

S-a lăsat amăgitoarea noapte

Cuprinsă de un întuneric ameţitor

Se joacă şi luna,

Îmi mângâie chipul

Sperând să-şi alunge singurătatea.

E tristă de veacuri...

...deşi luminează..

Asemeni unui zâmbet

Ce-ascunde mii de lacrimi.

Visez în tăcere, cred prin speranţă

Aştern mii de gânduri
..si soapte
Dar pierd prin neştiinţă...

Mă simt abandonată în tristeţe

Mă sufocă lipsa de iubire,

Încerc să respir dar îmi lipseşte aerul.

Tăcerea-i din ce in ce mai profundă,

Aş vrea să o ascult dar nu-i înţeleg tainele,

Unde eşti să pot zbura?

Să mă înalţ până la stele,

Să ating catifeaua care acoperă cerul,

Să simt cum soarele îmi arde obrajii

Iar cum vântul îmi alungă durerea.

Ştiu că mă cauţi dar am aripile frânte

Şi grele ca de plumb...

De ce nu te-apropii! Strânge-mă-n braţe

Vreau să simt..

...cum privirea mea îţi alintă simţurile

Şi cum te dezmierzi în ideea pură a vieţii.

Arată-mi lumina..

.. acoperă-mi ochii..

Mângâie-mi buzele ce parcă suspină,

Otrăveşte-mă cu dulceaţa sufletului tău..

Şopteşte-mi dorinţe, doreşte-ţi şoapte,

Iubeşte, alintă, sărută, priveşte...

Trăieşte prin mine, suspină, zâmbeşte

Alungă-mi amarul,

Uită de lume,

De paşii trişti ai singurătăţii.

Ecoul lor apăsător îmi inundă timpanele

Îmi usucă venele...

Amorţind sufletul.

Am rămas doar o flacară-n vânt,

Un pescăruş fără ţintă,

O idee fără valoare,

Un pom fără frunze,

O creaţie fără înţeles,

O iubire fără speranţă.

Te caut dar nu te găsesc...

Încerc să uit dar amintirea-mi apasă sufletul pustiit

Îţi simt prezenţa,

Dar în acelaşi timp

Te simt departe de mine..

Unde eşti chip de înger?

Hai vino!

Şi lasă-mă să mai gust o data

Din frumuseţea ta

Din strălucirea farmecului tău..

Nu te stinge!!

Nu mă lăsa în închisoarea vieţii

Hai ia-mă cu tine

Şi chiar dacă ar fi

Închide-mă ca pe un demon

În inima ta..

Si dor mi-e de tine!!..

ARATA-TE-O DATA !

Mai mult decat viata,atat te-as iubi.